Șeful Dacia avertizează: Renault sau Ford Otosan ar putea muta producția din România

Ce paradox din industrie a evidențiat Mihai Bordeanu?

Industria auto din România trece printr-o criză de competitivitate acută, un lucru subliniat recent de Mihai Bordeanu, managerul general al Dacia pentru Europa de Sud-Est și responsabilul activităților din țară. În cadrul unei conferințe organizate de Confederația Patronală Concordia, liderul auto a transmis un mesaj alarmant: dacă nu se iau măsuri concrete imediat, marile grupuri precum Renault sau partenerul Ford Otosan ar putea alege relocarea producției în alte state europene.

Concordia, organizația la care Bordeanu coordonează sectorul auto, cuprinde companii din 21 de domenii economice distincte. Aceste entități angajează colectiv 500.000 de salariați și contribuie semnificativ la economia națională, reprezentând 30 la sută din Produsul Intern Brut. Contextul prezentării a fost marcat de lansarea Manifestului pentru Arhitectura Economică a României, un document strategic compus din 10 puncte cheie. Scopul acestui plan este de a aduce la aceeași masă de negocieri autoritățile publice și mediul de afaceri, pentru a elabora o strategie pe termen mediu și lung.

Atenția este focalizată în special asupra noului Cadru Financiar Multianual, în care România beneficiază de o alocare totală de 60 de miliarde de euro, precum și asupra Fondului European pentru Competitivitate și programului Horizon Europe.

În acest ultim caz, companiile românești vor trebui să concureze cu cele din alte țări pentru a atrage o parte din fondurile disponibile, care se ridică la 400 de miliarde de euro pentru diverse proiecte.

Mihai Bordeanu a oferit o analiză detaliată a situației actuale, evidențiind paradoxul din industrie. El a menționat că, deși este o veste încurăjătoare faptul că Dacia dezvoltă un model electric pe continentul european, nu în China, realitatea este că producția acestuia se realizează în Slovenia, nu în România.

De asemenea, modelul Dacia Striker va fi asamblat în Turcia. Pentru șeful Dacia, aceste decizii constituie două lupte pierdute pentru industria auto locală.

Industria auto rămâne un pilon fundamental al economiei, generând 14 la sută din PIB-ul național și ocupând locul 6 în Europa la nivel de producție de autoturisme, ceea ce a plasat România pe harta industrială globală. Totuși, în ultimii ani, capacitatea de a concura s-a erodat grav.

De ce structura costurilor este problema centrală?

Problema centrală, explică Bordeanu, constă în structura costurilor. Un autoturism este construit în mare parte din metal, iar deși unele componente sunt fabricate intern în uzine, altele provin de la furnizori externi.

Ambele categorii de cheltuieli sunt puternic afectate de evoluția prețurilor la energie, care s-au dublat față de perioada de acum câțiva ani. Întrucât producătorii nu au posibilitatea de a dubla prețul final al vehiculelor pentru a compensa aceste creșteri, marja de profit scade constant.

Există un risc major ca industria, care susține direct și indirect 200.000 de locuri de muncă, să intre într-o spirală descendentă dacă este lăsată singură în fața provocărilor.

Bordeanu a avertizat că pierderea competitivității externe duce la un scenariu în care Renault și Ford Otosan își mută activitățile în altă parte. El a criticat lipsa de acțiune concretă, afirmând că se discută mult, dar puțini înțeleg necesitatea schimbării rapide. Dacă se continuă pe acest drum, consecințele vor fi simțite încă de anul viitor, când se va pierde 25 la sută din totalul indicatorilor economici: cifra de afaceri, numărul de angajați și taxele încasate de stat.

Liderul Dacia a mai subliniat că România nu este tratată ca un investitor care a injectat 4 miliarde de euro în economie, ci pare că este ignorată în procesul decizional.

Situația este agravată și de poziția României în clasamentele internaționale de competitivitate. Țara noastră se află pe locul 61 dintr-un total de 70 de economii evaluate, înregistrând o scădere de 12 poziții în topul competitivității. Bordeanu insistă că investițiile actuale sunt insuficiente și trebuie direcționate nu doar către marii producători, ci și către întreprinderile mici și mijlocii (IMM) și furnizorii locali.

Soluția pentru o economie rezilientă implică includerea activă a IMM-urilor în lanțul valoric. Această inițiativă este considerată un început de campanie pentru construirea unei agende pro-competitivitate, alături de forțele politice care recunosc importanța transformărilor structurale necesare.