Valeriu Nicolae: Dragoș Pătraru a vrut să plece de la TVR după numirea AUR, dar publicul l-a ținut

Dragoș Pătraru și Valeriu Nicolae vorbesc direct cu publicul, nu doar în

Dragoș Pătraru a inițial vrut să părăsească postul la TVR imediat după numirea partidului AUR în conducerea televiziunii publice. A considerat această mutare o lovitură directă împotriva principiilor democratice și a declarat că prima sa reacție a fost demisia.

„Am vrut să plec”, a spus în interviu pentru Pagina de Media, explicând că a percepționat numirea Sorinei Matei ca o agresiune împotriva valoriilor fundamentale, mai ales în contextul deciziei CCR privind Adriana Săftoiu.

Dar ce s-a întâmplat apoi l-a făcut să se gândește din nou. Publicul a rămas în shock și a început să-i scrie mesaje de suport, l-a încurajat să rămână și să continue să spună lucrurile așa cum le vede.

Pătraru a admitut că această reacție l-a lovit mai profund decât orice argument teoretic. A realizat că nu era singur în această luptă și că vocea lui avea sens doar dacă era auzită.

El și colaboratorul său, Valeriu Nicolae, au început să vorbească direct cu publicul — nu doar în emisiune, ci și în spațiile deschise de dialog.

Au pus întrebări simple: Ce vrem noi de la televiziunea publică? Cum putem păstra integritatea când resursele sunt aproape nule? Au descoperit că oamenii nu vreau doar informație — vreau să se simtă auziți, respectați, implicați.

Pătraru: numirea AUR la TVR nu e o coincidență!

Suportul publicului nu a fost doar emotiv — a fost clar și neechivoc. Emisiunile „Starea nației” și „Dezacorduri de pace” au continuat să aibă audiențe solide, deosebit de apreciate în comparație cu media canalelor publice. Și aici vine detalul care face totul mai remarcabil: bugetul destinat secţiei editoriale și producției la TVR este practic zero. Fără echipă, fără fonduri, fără infrastructură — și totuși, ei produc conținut care face diferența.

Pătraru a spus că acest lucru nu este o coincidență.

Este exact mesajul pe care îl transmit de ani: nu lăsaţi tăcerea să înțeleagă victoriile extremismului. Când oamenii de bun simț rămân tăci, spațiul se umple cu vocele periculoase.

„Noi le zicem lor să nu renunțe, să se implique mai mult — pentru că tăcerea buniilor alimentă extremismul”, a declarat.

În continuare, a reafirmat angajamentul de a continua să sanctioneze abuzurile de poder și deviațiile de la norme democratice, cât timp îi permite circumstanțele. A făcut referința la declinul global al democrației și a menționat Nicuşor Dan ca un martor al unui naționalism sănătos — cineva care, precum el, crede că vigilanța nu este o opțiune, ci o necesitate.

A concluzat cu o rugăciune simplă, dar profundă: „Aşa să ne ajute Dumnezeu!” — nu ca un ritual, ci ca un apel la responsabilitate morală și civică în timpurile în care democracy se simte mai fragedă decât niciodată.