Profesoară moldovancă în Elveția: studii accesibile și o școală românească la Zürich

Cum a transformat emigrarea cariera?

Accesibilitatea financiară a învățământului superior din Elveția a fost subiectul unei discuții recente, pornită de Mariana Grati, o educatoră originară din Republica Moldova, stabilită acum în Țara Baniței. Grati, care a pus bazele proiectului educațional „Școala Guguță” în Zürich – o instituție dedicată exclusiv copiilor din diaspora – a participat marți, 30 septembrie, la emisiunea „Românii schimbă comunități”.

Acolo, a explicat concret cum funcționează sistemul universitar elvețian pentru cetățenii din comunitățile românești și moldovenești.

Mariana Grati s-a născut în Republica Moldova, deține și cetățenia României, iar cariera sa a început peste Prut, unde a lucrat un deceniu ca instructor de teatru și dicție. Dorind o schimbare radicală, personală și profesională, a emigrat în Elveția, pe care o descrie ca o destinație generoasă cu oportunități.

În declarațiile sale, a subliniat că investiția în studii nu implică cheltuieli exorbitante; costisitor este, de fapt, nivelul de trai general din țară.

Traseul academic al profesoarei a dus-o spre pedagogie, cu profilul de profesor de ciclul primar, integrându-se ulterior într-o școală de stat. Provocarea de a preda în limba germană i-a stârnit întrebarea cum ar fi posibilă extinderea activității și în limba română. Lipsa unor instituții similare a declanșat cercetări asupra conceptului de „școli de limbă și cultură maternă”. Grati a descoperit că aceste structuri își au originea în anii 1930, odată cu sosirea migranților italieni, care doreau să-și mențină legătura cu patria, presupunând o eventuală întoarcere, și au inițiat clase în limba italiană.

Odată cu trecerea timpului, modelul a evoluat. Comunitățile italiene de la a treia generație continuau să folosească limba maternă cu fluiditate, demonstrând eficacitatea metodei.

De la italieni la rețeaua actuală!

Grati a menționat că aceste școli au primit recunoaștere oficială din partea autorităților elvețiene, devenind acreditate. Conceptul a fost extins la nivel statal, facilitând apariția unor școli similare în alte limbi, nu doar în italiană.

Astfel, inițiativa pionieră a italienilor a fost adoptată de alte grupuri etnice, ducând la formarea rețelei actuale de școli de cultură și limbă maternă din Elveția.

Motivația din spatele lansării „Școlii Guguță” a apărut în urma unor observații directe în spațiile publice. Mariana Grati a remarcat frecvent că părinții români, aflați în aeroporturi sau în mijloacele de transport în comun, comunicau între ei în limba română, dar se adresau copiilor în germană sau franceză.

Această practică a stârnit întrebarea de ce ar trebui impus copiilor efortul de a învăța o limbă străină în detrimentul celei materne, proces care ar trebui să se desfășoare natural.

Deși intenția inițială includea și crearea unui sprijin social pentru sine, din cauza sentimentului de izolare, scopul principal a fost conceptual, vizând un model replicabil în diverse comunități, nu doar în Elveția.

Grati a precizat că dorința de a reuni moldovenii și românii nu a fost motorul principal al proiectului. Ea a subliniat importanța existenței unor școli în limba română la scară globală, având în vedere răspândirea diasporii românești. Ideea a cristalizat mult înainte de concretizarea fizică a școlii, bazându-se pe constatarea că părinții depun un efort inutil, vorbind o limbă străină cu propriile copii, când ar putea folosi limba română, facilitând astfel asimilarea naturală a limbii materne de către generația următoare.